Biserica „Toți Sfinții”

 A fost ridicată pe un frumos platou ce străjuieşte cu eleganţă falnică, de peste 250 de ani, Calea lui Traian. A fost construită, între anii 1762-1764, de episcopul Grigorie Socoteanu, Hagi Constantin Malake şi Theodor monahul, egumenul mânăstirii Drobuşa, cărora li se adaugă mai târziu Ioan şi Bica Lahovary. Aici se prăznuieşte hramul Tuturor Sfinţilor şi al Sf.Mucenic Mina. (1) Carmen Laura Dumitrescu, Pictura murală din Ţara Românească în veacul al XVI, Bucureşti, Meridian, 1978, p. 32). Iată ce glăsuiesc cuvintele  pisaniei dăltuite în piatră, întâiul document de atestare a bisericii: ,,Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sf(în)tului D(u)hu. Ridicatu-s-au această sfântă şi d(u)mnezeiască  biserică, întru cinstea şi lauda  Tuturor Sf(in)ţilor, cu îndemânarea şi însoţirea  la cheltuială a cinstitului şi de Dumnezeu iubitor, chir  Grigorie proin  episcop al Râm(nicului) Noului Severin şi a dumnealui Hagi Cos/tandin Malake, având ajutor şi pe cuviosul chir Theodor monah, egumenul Dobruşei : şi s-au început la anul 1762 ov(gust)  1 dn(i) şi s-au săvârşit la anul 1764 sep(tembrie) 20 dn(i), în domnia măririi sale prealuminatul domnu, Io Ştefan  Mihai Racoviţ (ă) voevod – şi în anul dintâiu al păstoriei iubitorului de  D(u)mnezeu, chir Partenie episcop(ul) Râm(nicului) iubitul ucenic  şi diiahod  al Sf(in)ţii  sale părintelui Grigorie spre a lor  veşnic(ă)  pomenir(e) ; 7274 sep(temvrie) 13 dn (i).  Si a scris Popa Ioan, pietrarul  la toate lucrările de piatră a acestei biserici( 1763)”. (2)  Idem,  p. 34)

Piatra de temelie a bisericii s-a pus la 1 august 1762, sub ultima perioadă  de domnie a lui Constantin Mavrocordat (1761–1763). Lucrările continuând sub Ştefan Mihai Racoviţă voievod (1764–1765), sfârşindu-se la 20 septembrie 1764 ,, în anul dintâiu al pastoriei” episcopului Partenie. Pisania s-a aşezat abia în anul următor, la 13 septembrie 1765, în timpul domniei  lui  Scarlat  Ghica, Mihai Racoviţă, încheindu-şi domnia  la 18 august 1765. Pisania scrisă în 1763, probabil când s-au început lucrările de,,pietrărie”ale bisericii, nu-l consemnează  decât pe Ştefan Mihai Racoviţă.  (3) Meletie  Răuţu, Monografia eclesiastă a judeţului Vâlcea, 1908, pp. 79-80.

 Biserica ce poartă hramul ,, Toţi Sfinţii” şi ,, Sf. Mucenic Mina”  a devenit aproape de la începuturile existenţei sale axa spirituală a Râmnicului, datorită  integrării sale  organice în toate sferele  vieţii oraşului, pe drept cuvânt atribuindu-i-se   numele de ,, biserica tuturor râmnicenilor”. Sub bolţile ei, la 1848, s-au sfinţit  şi binecuvântat  steagurile ,, armatei revoluţionare din Bucureşti şi a Pandurilor  conduşi de generalul oltean  Gheorghe Magheru  şi  s-a celebrat la 20 iunie 1848 Constituţia Tării Româneşti. (4) Athanasie Mironescu, Sfînta Episcopie a Râmnicului Noul Severin în trecut şi acum, Anuarul din 1906, Bucureşti, p. 643.

 După oficierea Te-Deumului şi sfinţirrea   steagurilor  corul condus de Anton Pann, care a dat răspunsurile la slujba Te-Deumului ,  a cântat pentru prima dată cântecul „                 Un răsunet”, astăzi,  ,,Deşteaptă-te române”, devenit imnul de stat al României şi, în alai  au mers în Zăvoiul Vâlcii, continuând  serbarea. Reparaţiile capitale şi restaurările mai importante s-au făcut între anii  1892-1896; 1930-1942;1947-1948 şi ultima reparaţie şi restaurare a picturii s-a făcut între 2000-2004 în timpul  păstoririi Preasfinţitului Părinte Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului de către preotul paroh  Constantin Cîrstea şi s-a resfinţit la 5 septembrie, 2004 când s-a făcut şi aniversarea  a 240 de la târnosire. Cu acest prilej s-a emis o medalie de aur şi una de argint de către Monetăria de Stat a Băncii Naţionale a României, consemnând acest moment istoric.

DESCRIERE. Biserica Toţi Sfinţii este cel mai reprezentativ monument istoric  al veacului de aur al Râmnicului ( veacul XVIII) şi reliefează  în cea mai mare parte consacrarea stilului brâncovenesc în arhitectură, îmbinând armonios cu stilul neobizantin  şi preluând elemente arhitecturale de la mănăstirea Hurezi  (turla  centrală),  de la Mănăstirea Curtea de Argeş ( cele două turle sub formă de spirală) şi de la Mănăstirea Dealul (brâul). Ea reprezintă noua tendinţă arhitecturală  de zid a aşezămintelor religioase, iar pridvorul, specific brâncovenesc, este o transpunere în realitate a pridvorului tradiţional românesc de la Văcăreşti şi Mogoşoaia.

Biserica este de proporţii grandioase, în formă de cruce grecească, întrecând ca marime şi eleganţă multe biserici voievodale. Lungimea este de   28 m., lăţimea de 9,50m., iar înălţimea corpului bisericii, cu turle cu tot, atinge aproximativ 27 m. De formă  planimetrică , trilobală, pronaos supralărgit, naos cu abside laterale decroşate, poligoanele la exterior sunt semicilindrice la interior, caracteristici specifice arhitecturii lăcaşelor de zid a secolelor anterioare, dau amplitudine spaţiului destinat oficierii cultului. Tablia de piatră a prestolului (Sf.Masă din Altar) este brodată cu inscripţii chirilice pe tot conturul, înconjurând Sf.Masă ca un chenar. Prestolul a fost dăruit bisericii de vistierul  Pârvu Merişescu în anul 1821. Spre deosebire de turlele altor biserici, acestea sunt sprijinite pe un arc  interior masiv, în formă de cruce. Zidurile au o grosime de 1,5 m, iar în interior biserica este decorată cu o  excesivă bogăţie picturală. Pictura este în stil bizantin, în tehnica fresco. Faţada de la intrare  este împodobită cu un medalion,  ce are un diametru de 2,30 m, înfăţişând icoana  Tuturor sfinţilor. In pronaos la intrare găsim portretele  votive ale  ctitorilor Grigorie Socoteanul episcopul, Hagi Constantin Malake, ...Ioan şi Gheorghiţa Ristea şi Bica Lahovari. Ca amănunt trebuie să menţionăm că pe faţa din altar a Tâmplei bisericii „Toţi Sfinţii” este reliefată jertfa lui Melchisedec, reprezentare iconografică preluată din tradiţia religioasă ortodoxă coptă. Această scenă este redată alături de jertfa lui Avraam. Pictura a fost realizata in perioada postbrancoveneasca şi s-a executat pe parcursul unei perioade indelungate. Numele zugravului menţionat este Nica sau Ica Dimitrie Ierodiacon. În 1878, documentele confirmă că s-a pictat Tâmpla bisericii pe  cheltuiala dumnealui Hristake Ioan, epitropul bisericii, pictor fiind Moise Popescu din Bogdăneşti. (5) Carmen  Laura Dumitrescu, Pictura murală din Ţara Românească în veacul al XVI-lea, Bucureşti, Meridiane, p. 34.

Dupa anul 2000 refacerea picturii a fost incepută de pictorul Tudor Popescu din Ramnicu Valcea si finalizată de prof Nicolae Sava din Bucuresti. Dintre obiectele vechi de cult menţionăm icoanele Împărăteşti din Naos şi Pronaos, o Evanghelie de argint (coperţi) din anul 1802, restaurată,  o candelă din argint, două icoane exevutate de Gherontie Zugravu şi un chivot din alamă, restaurat, din 1911. Ahitectura, pictura, icoanele şi sfintele moaşte sunt mărturia unui sfânt lăcaş făcut să dureze şi să poarte cu el prin timp semnul biruinţei.

Şirul preoţilor parohi.

Este greu de precizat preoţii care au slujit din cauza lipsei de documente. Prima menţiune o avem în anul 1839 când este consemnat Petrică sin popa Ioan Ceacă, după el urmează Dumitru sin popa Ioan,  Apoi este menţionat Preot Grigore Predescu, în 1872 Pr. Stan Popescu, în 1878  Pr. Gheorghe G. Dumitriu şi cântăreţ Gheorghe Mihailescu. În 1883 este Pr. Ioan (Iancu) Panaitescu. Între 1892-1915 este Pr. Melete Răuţu. Urmează Ioan V Panaitescu 1915-1925, Pr. Florea Mihăescu 1925-1942, Pr. Gheorghe Ionescu Cheia 1942-1977, Pr. Aurel Popescu 1977-2001 şi Pr. Constantin Cîrstea 2001-2015. (6) Pr. Constantin Cîrstea şi Doru Căpătan, Istoria  bisericii,,Toţi Sfinţii”  din Râmnicu-Vâlcea, Adrianso,Râmnicu-Vâlcea, p.p. 206-225.